Promovarea norocoasă a echipei de fotbal „Voinţa" Sibiu, în prima ligă a fotbalului românesc, l-a scos la rampă pe controversatul Ioan Hămbăşan. „Gazeta sporturilor" a reprodus un articol de-al nostru, ca să ia aminte microbiştii că s-a îngroşat numărul şmecherilor din „Liga lui Mitică". Republicăm şi noi acest articol, apărut în ambele publicaţii ale noastre, „Justiţiarul" şi „Justiţiarul sibian".

Cine este, de fapt, Teodor Birţ? La această întrebare există mai multe variante de răspuns. Membrii PRM spun în felul următor „un oarecare membru al partidului nostru, şi un protejat al «liderului roşu» Aron Belaşcu»". Unii angajaţi din cadrul administraţiei locale răspund în felul următor: „un fel de directoraş din Primărie, omul lui Iohannis". Cetăţenii care (mai) sunt interesaţi de alegerile locale pot spune astfel: „Teodor Birţ este un candidat la funcţia de consilier, din partea Partidului România Mare". Noi, pentru cititorii revistei noastre, răspundem la această întrebare cu următoarea afirmaţie: TEODOR IOAN BIRŢ ESTE UN INFRACTOR, condamnat definitiv la închisoare în anul 1999, pentru mai multe infracţiuni. De asemenea, el este implicat în mai multe afaceri foarte dubioase, pe bani publici.

Scriitorul Ioan Crişan nu a fost scriitor dintotdeauna. Mai bine zis, nu a scris de când se ştie, cum zic unii care împing harul pe care cred că îl au până în prima lor copilărie, minunându-se ei de ei, înainte de a se minuna vreun psihanalist. Prietenul Cristi - aşa îl cunosc prietenii - nu a absolvit vreo facultate de litere. De fapt, nu are nici o facultate cu diplomă, care să-i dea, pe lângă talent, o susţinere şi chiar o aură academică, absolut necesară pentru cititorul din ziua de azi ca indicator (uneori chiar criteriu unic) de valorizare. A avut însă dintotdeauna o pasiune: cititul. Şi nu oricum, ci în disperare. Şi nu orice. Cu preponderenţă clasici, şi nu numai de pe la noi.

Privilegiu pentru un simplu muritor, o oră de conversaţie cu nemuritorul Adrian Păunescu

Întâlnirea mea cu Adrian Păunescu a avut loc într-o zi mohorâtă de la sfârşitul iernii anului 2001. Mohorât şi amărât era şi sufletul meu, după evacuarea abuzivă şi nedreaptă a bibliotecii înfiinţată de mine la Sibiu, „Biblion", unica bibliotecă publică cu capital integral privat, la acea dată, în România. Senatorul Păunescu era preşedintele Comisiei pentru Cultură din Senat şi cea mai potrivită persoană pentru a se implica în lupta mea pentru dreptate, mai ales că eram mandat şi de alte două instituţii de cultură prigonite de proaspătul dictator instalat la Sibiu, datorită naivităţii alegătorilor, Klaus Iohannis. Celelalte două lăcaşuri de cultură erau librăria „Mihai Eminescu", evacuată de persoana fizică - nu primarul! - Klaus Iohannis chiar la aniversarea zilei de naştere a poetului naţional, în 15 ianuarie 2001, în încheierea anului declarat oficial de Ministerul Culturii „Anul Eminescu" şi Casa de Cultură a studenţilor din Sibiu, pe cale să fie evacuată abuziv de către Consistoriul Bisericii Evanghelice.

Vlad Mărie este un tânăr de 28 de ani, care a avut ghinionul să treacă printr-un tragic accident, în urma căruia era să-şi piardă viaţa. Ediţia noastră a publicat acum un an şi câteva săptămâni, adevărul legat de acest caz şi am sperat, alături de alţi oameni de bună- credinţă, că autorul moral al desfigurării acestui tânăr, care s-a aflat la un pas de moarte, va suporta rigorile legii pentru culpa sa incontestabilă. Nu a fost să fie aşa, cel puţin până în prezent!

  Zorile răzbăteau cu greu prin fumul gros de ţigară, care pusese stăpânire pe micuţa cameră de bloc. De afară răzbătea forfota unei noi zile de muncă, iar Delia continua să povestească, dominată clar de dorinţa eliberării de sub greaua povară a secretelor ei teribile.