Cultura pe pâine mit Kartoffeln

La Sibiu, florar nu este doar luna a două festivaluri cu puzderie de manifestări gratuite în aer liber, ci reprezintă şi perioada legală pentru campania electorală la alegerile locale, din patru în patru ani, la fel ca în toată ţara. Asta ca să nu uite alegătorii pe cine trebuie să voteze în iunie, fiindcă cine le mai dă circ pe degeaba, dacă, Doamne fereşte!, nu mai iese Klaus Iohannis şi fedegeriştii lui? De fapt, tot prin „cultură" şi-a asigurat primarul eternitatea în funcţie şi chelteul de medalii sau decoraţii primite, punctul culminant fiind atins în anul 2007, când cu cacealmaua „Sibiu, capitală culturală europeană". Apogeul acesta nu doar că i-a dublat lui Iohannis averea enormă şi ilicită, dar l-a adus şi la numai un pas de fotoliul de premier al României, doi ani mai târziu.

Saşii cei muncitori, gospodari şi cumpătaţi au emigrat în Germania, iar aici au rămas doar marii „iubitori de cultură" şi petrecăreţii, ambele categorii fiind cheltuitoare nesăbuite de bani publici. Cele două festivaluri, unul de jazz şi celălalt de teatru, sunt ambele internaţionale... că nici nu se putea astfel, fiind musai într-un oraş obligat să fie cosmopolit, cu rege şi împărat ţigani, cu primar şi preşedinte de Consiliu Judeţean saşi. Organizatorii celor două evenimente aşa-zis culturale, un român farsor care şi-a luat un nume german caraghios şi un moldovean pungaş pripăşit la Sibiu, urăsc tot ceea ce este de sorginte românească, iar autenticele talente autohtone nu au ce căuta la festivalurile „lor". Românii sunt cam pe nicăieri, adică ba da, ei sunt cei care se înghesuie prin pieţe să aplaude circul oferit „gratis", aşa cum cred ei, deşi ambele manifestări artistice au costuri enorme. Aceste fonduri uriaşe, cheltuite în plină criză economică cu cele două festivaluri, provin din sumele colectate de la contribuabilii sibieni prin taxe şi impozite, banii fiind oferiţi „cu generozitate" de la buget, că doar trebuie să se înfrupte şi organizatorii din acest „mălai" de mai, nu doar artiştii. În toamnă tot ei, „greierii" din administraţia locală, se vor plânge că nu sunt bani pentru renovarea şcolilor, că nu există fonduri pentru spitale şi că „furnicile" truditoare nu cotizează suficient la puşculiţa oraşului, deşi Sibiul are cele mai mari taxe şi impozite din România, fiind printre cele mai scumpe oraşe din Europa, nu doar din ţară. Stupiditatea cu „miticii" de la Bucureşti, care, chipurile!, nu returnează banii colectaţi local, a început să nu mai funcţioneze, fiindcă oamenii s-au mai deşteptat şi au început să înţeleagă cum stă treaba cu descentralizarea administraţiei publice din România şi cu transferul banilor şi implicit al responsabilităţilor de la centru înspre teritoriu . Din păcate, la Sibiu, cultura autentică este pe cale de dispariţie, iar surogatele care ne sunt servite în cadrul spectacolelor stradale nu reprezintă altceva decât penibile instrumente electorale şi pretexte pentru ca nişte escroci să-şi sporească averile în fiecare an.

Justiţiarul sibian