Prim-Procuror BAN CRISTIAN MIHAI de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1
Având spre soluţionare plângerea formulată de petentul PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN ŞI DEMOCRAT - Bucureşti, str. B-dul Carol nr.24, Sector 2, împotriva soluţiei din dosarul 4552/P/2009 din 24.11.2009
Am ajuns obsesiv să mă gândesc de câţiva ani la un singur lucru şi, cu riscul că mă repet, vi-l reamintesc şi domniilor voastre : ÎN ROMANIA ORICE POATE SĂ FIE POSIBIL!Nimeni nu-ţi mai garantează nimic: nici loc de muncă, oricât de harnic sau implicat ai fi, nici sănătate, speculaţiile privind bolile provocate sunt în floare, nici protecţie socială şi - ce este mai grav! - nici măcar dreptul la proprietate privată. Te uiţi, uimit, cum unii ajung să piardă case pentru neplata unei banale facturi de telefon, tot mai mulţi bătrâni sunt amăgiţi de persoane „binevoitoare" cu câte un contract de întreţinere, care până la urmă se dovedeşte a fi o păcăleală...Şi mai grav este faptul că unii pierd case şi terenuri fără să aibă habar măcar că în spatele lor se întocmesc acte false, menite sa-i lase pe drumuri. În unele cazuri apar şi „victime colaterale".
Sibiul pare, aparent, oaza de linişte pe care, cu toţii, o caută! Cel puţin aşa ne văd alţii, amăgiţi de mediatizarea în exces, nu atât a oraşului, cât a primarului! Dar, ştiţi cum este zicala cu,,pomul lăudat"...Presa locală atât a ridicat în slăvi primarul, până să se molipsească şi mass-media naţională, încât l-au transformat pe acesta într-un mic Ceauşescu local, lăudat zilnic pe toate canalele, doar cel de la budă nefiind folosit în scopul acesta. Nereguli sunt peste tot, însă nimeni nu are curaj să vorbească despre ele, o astfel da atitudine fiind considerată act de huliganism, ca la Timişoara, în urmă cu douăzeci de ani.
Săptămâna trecută la emisiunea „Naşul", difuzată pe postul de televiziune B1 TV , directorul publicaţiei „Justiţiarul" a încercat să creioneze pentru telespectatorii din întreaga ţară adevăratul portret al primarului Klaus Iohannis care, lipsit de ruşine şi scrupule, confundă populaţia acestei ţări cu populaţia Sibiului, încercând să mintă o ţară întreagă şi să se caţere mult mai sus decât îi este locul.
Articolul de mai jos reprezintă punctul de vedere al autorului acestui site. Desigur că lumea politică nu mă pasionează atât de mult, dar nu pot să nu remarc şi să intuiesc cum în spatele unui "spectacol" care ni se prezintă se află altcineva bine ascuns. Desigur că nu am dovezi concrete, însă dovezile sunt date de logica în care evenimentele se desfăşoară.
Foarte mulţi analişti politici şi ziarişti susţin că susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. Coordonarea perfectă a lui Geoană-Oprescu-Antonescu în a promova un candidat unic la funcţia de premier se datorează ordinelor primite de la Marea Lojă Naţională a Românei. De fapt, asistăm la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe primarul Sibiului pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.
Jocul piramidal Delphinul este unul din cele mai controversate acţiuni din România. El a cuprins deja mai multe judeţe din ţară, cum ar fi cele din Moldova sau Ardeal. Mulţi dintre oamenii ce au participat la acest joc, au sfârşit prin a-şi lua viaţa, fapt ce a atras atenţia Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Ministerului Public (DIICOT). Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţin că prejudiciul creat prin acest joc piramidal depăşeşte cu mult suma aproximativă de 1.000. 000 de euro. Din păcate, nu sunt cunoscute, încă, toate ilegalităţile deorece oamenii preferă să îşi menţină tăcerea. Lucrurile sunt clare, indicii de splălare de bani şi evaziune fiscală există.
„Search Corporation”, firma orchestră Pentru deja „celebra” centură a Sibiului, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (C.N.A.D.N.R.) a angajat consultanţi şi „specialişti” pe sprânceană. Astfel, la apel a răspuns prezent „Search Corporation”, vestiţi şi aceştia pentru tunul tras cu aşa-zisa reabilitare din Piaţa Gării. Să reamintim mânăria respectivă. La începutul anului 2006 Primăria Sibiu a organizat o licitaţie pentru lucrări de reabilitare în Piaţa Gării. Au participat trei firme, iar constructorul austriac „Strabag” a fost preferat, în detrimentul societăţii britanice „Scanmoor” deşi oferta acestora din urmă era de 11,2 milioane euro, în timp ce austriecii, în combinaţie cu firma „Search Corporation” (ca proiectant) a controversatului om de afaceri Michael Stanciu, şi-au estimat valoarea lucrărilor la 15,7 milioane euro.
În acest număr al publicaţiei noastre, nu putem să nu abordăm şi acest subiect sensibil, legat de persoanele cu handicap şi problemele cu care ei se confruntă zi de zi. Persoanele cu handicap, conform legii, sunt acele persoane care au anumite deficienţe, nu neapărat locomotorii, şi care, datorită unor boli, nu pot desfăşura activităţile pe care un om normal le-ar putea desfăşura cu uşurinţă. Aceste persoane au de cele mai multe ori nevoie de ajutor în activităţile zilnice. Ajutorul poate consta în oferirea spaţiilor necesare pentru parcare, rampe, lifturi, căi de acces speciale, cât şi ajutorul fizic al funcţionarilor publici desemnaţi prin lege pentru acest ajutor.
Cu puţin timp în urmă, o întâmplare, demnă de filmele poliţiste, avea să mă facă să am certitudinea că proverbul arăbesc cu râma care ajunge în vârful pomului şi se crede vultur este perfect adevărat. E de notorietate faptul că unii, dintre cei care de fapt ar trebui să ne protejeze, comit abuzuri grosolane doar pentru faptul că au impresia că lor nimic nu l-i se poate întâmpla. Stând în faţa Tribunalului Sibiu, observ cum unul dintre poliţiştii de serviciu face legea parcării cu atâta naturaleţe, încât creează impresia că aşa trebuie de fapt să se întâmple. Depinde de ce maşină conduci sau cum eşti îmbrăcat ori de criteriile legate de cunoştinţe şi prietenii, aveai voie să parchezi în zona crepusculară. Am început să filmez cu telefonul mobil această mică afacere, timp în care cred că am fost văzut de poliţistul Turcu Ciprian (am aflat ulterior numele).
Colimator
În acest număr al publicaţiei noastre, nu putem să nu abordăm şi acest subiect sensibil, legat de persoanele cu handicap şi problemele cu care ei se confruntă zi de zi. Persoanele cu handicap, conform legii, sunt acele persoane care au anumite deficienţe, nu neapărat locomotorii, şi care, datorită unor boli, nu pot desfăşura activităţile pe care un om normal le-ar putea desfăşura cu uşurinţă. Aceste persoane au de cele mai multe ori nevoie de ajutor în activităţile zilnice. Ajutorul poate consta în oferirea spaţiilor necesare pentru parcare, rampe, lifturi, căi de acces speciale, cât şi ajutorul fizic al funcţionarilor publici desemnaţi prin lege pentru acest ajutor.
Cu puţin timp în urmă, o întâmplare, demnă de filmele poliţiste, avea să mă facă să am certitudinea că proverbul arăbesc cu râma care ajunge în vârful pomului şi se crede vultur este perfect adevărat. E de notorietate faptul că unii, dintre cei care de fapt ar trebui să ne protejeze, comit abuzuri grosolane doar pentru faptul că au impresia că lor nimic nu l-i se poate întâmpla. Stând în faţa Tribunalului Sibiu, observ cum unul dintre poliţiştii de serviciu face legea parcării cu atâta naturaleţe, încât creează impresia că aşa trebuie de fapt să se întâmple. Depinde de ce maşină conduci sau cum eşti îmbrăcat ori de criteriile legate de cunoştinţe şi prietenii, aveai voie să parchezi în zona crepusculară. Am început să filmez cu telefonul mobil această mică afacere, timp în care cred că am fost văzut de poliţistul Turcu Ciprian (am aflat ulterior numele).
