Până cu mai puţin de doi ani în urmă toate băncile comerciale duceau o campanie agresivă de promovare a creditelor de orice fel. Îndemnau populaţia să angajeze credite de consum „doar cu buletinul" sau acordau, cel puţin declarativ tot felul de avantaje, reduceri, dobânzi minime, comision zero etc. Odată cu apariţia crizei economice atitudinea lor fată de clienţi s-a modificat radical. De la politica de racolare şi negociere cu clientul, la cea de intimidare si arogantă fată de acesta. Cu peste 25% dintre datornici inregistraţi cu întarzieri de plată, băncile comerciale folosesc toate metodele pentru a-şi recupera banii. Printre aceste metode se regăsesc multe care depăsesc limita legală. Un caz flagrant din acest registru este cel prezentrat în acest material.

Ardelenii pretind că sunt oameni înţelepţi şi docili. Conflictele izbucnite în această parte a ţării ating, câteodată, proporţii inimaginabile. Noi, ca spectatori, când asistăm la aceste dispute, indiferent de natura lor, rămânem resemnaţi. Probabil pentru că s-a creat un fel de mit în privinţa Ardealului şi ardelenilor! Oare suntem prea laşi sau suficient de comozi în gândire ca să privim dincolo de aparenţe, dincolo de faţadă? Însă în toate aceste conflicte sunt şi „actori" nevinovaţi... Ei încearcă să-şi facă dreptate cu „armele" legii! Iar astăzi, ştim cu toţii că această abordare a rămas doar o himeră şi ai toate şansele să mori cu zile şi cu legea în mână.

În seara de 6 octombrie a.c., pe TVR 1 s-a difuzat o emisiune despre Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), şi, printre altele, s-a amintit că nu a lipsit, în două dăţi, ca această organizaţie să fie desfiinţată. Din păcate, nu s-a întîmplat aşa, astfel că va trebui să mai suportăm, o vreme, consecinţele acţiunii malefice a respectivului Consiliu, care, pe lîngă alte tare, nu este „Naţional", ci profund antinaţional!

După cum s-a mai scris şi în alt articol, intitulat „Constantin Cotora comanda muzica la Avrig, de se aude pâna-n Mârsa!", publicat tot în „Justiţiarul sibian", în luna mai a anului trecut, nimic nu mişcă în zonă, fără „binecuvântarea" tătucului Constantin Cotora, directorul de la I.M. Mârşa! Pe zi ce trece, faptele de vitejie ale „odiosului" la adresa localnicilor devin deja legende, trecute în memoriile fiecărui localnic, fie el din Mârşa sau Avrig, care a avut tangenţă cu acest personaj. Aşa am ajuns şi eu acolo, pe urmele colegei care scrisese anul trecut articolul cu pricina, în urma unor telefoane ale mai multor locatari din localitatea Mârşa, care pur şi simplu m-au zăpăcit cu poveşti grăbite, din cauza costurilor telefonice, care au devenit un lux pentru bieţii oameni! Aşa că, am decis să descind la locul cu pricina, pentru a mă convinge de adevărul poveştilor despre acest „Bau-Bau" local.

Când credeam că le-am văzut pe toate, că nimic nu mă mai poate şoca, am realizat că totuşi mai sunt multe lucruri în ţara asta care pot face un om normal să o ia razna. Se spune din popor că cinstea şi omenia umblă cu capul spart pe străzi. Eu zic că nu are capul spart, dar sunt sigur că este în comă profundă. Vorbim despre lege şi legiuitor ca despre ceva care ar trebui să ne păzească, un fel de divinitate vizibilă, dar care în final se dovedeşte a fi doar o himeră. Părinţii pe mulţi ne-au învăţat că, dacă suntem cinstiţi şi buni, vom avea de câştigat în viaţă, iar dacă suntem mincinoşi şi hoţi vom ajunge loviţi de braţul ferm al legii. Am ajuns la aproape 40 de ani să realizez că de fapt e tocmai invers şi că cinstea şi omenia sunt doar cuvinte frumoase de dicţionar care nu ţin de cald şi de foame.

Rolul justiţiei în orice stat este reprezentat prin susţinerea democraţiei, limitarea abuzurilor şi respectarea drepturilor individului. Pe la începutul secolului, un judecător de la Curtea Supremă din SUA a menţionat în cuprinsul unei hotărâri că "Nu e de ajuns să se facă justiţie, mai trebuie să se şi vadă că se face justiţie".